Oamenii de foc, cu Cerbul de Foc...
"
Vantul se inteteste, fortandu-ne sa ne acoperim fetele ca sa nu ne
inghete nasul. Dupa un timp, aud vocea lui Manolo, care cheama de undeva
din afara sacilor de dormit.
"Hei, Vic, vino sa vezi!" Imi scot capul de sub patura si reusesc sa-l vad pe Manolo care privea uimit in directia tufisurilor.
"La ce te uiti? Vino inapoi!"
"Nu, Vic. Trebuie sa vezi asta, n-o sa-ti para rau."
Curiozitatea
mea invinge frigul.Ma ridic in picioare si ma duc langa el. Ma uit in
directia in care priveste el - spre tabara wirrarika. Vad o luminita
printre tufisuri, care incepe sa creasca, pana cand acopera intreaga
scena din fata noastra.
"Extraordinar! Nu se poate! Veniti repede sa vedeti!"" le spun celorlalti, care stau culcati.
"Ce
se intampla?" intreaba mai multi. Se ridica pe rand in picioare si
incep sa exclame de uimire. Nu ne vine sa credem ce vedem in fata
ochilor. Viziunea din fata noastra ne prezinta tabara wirrarika, loc
care, de fapt, se afla in afara campului nostru vizual, din cauza
distantei dintre noi si inaltimii arbustilor din zona. Vedem cativa wirrarika asezati in jurul focului, cufundati in energia sa. Insa
nu ii vedem asa cum sunt; pentru privirile noastre, acestia sunt
alcatuiti din lumina multicolora, ca si cand ar fi o sfera de lumina
"ascuna" sub o palarie si o patura. Sunt compusi din acelasi material ca
si Tatewari (focul) si sunt constienti de acest lucru. Dintr-o data par
sa observe ca ii vedem iar doi dintre ei se intorc cu fata spre noi. Ni
se face frica imediat, ca si cum am fi primit o palma peste fata. Ochii
lor sunt de foc si sunt indreptati spre noi. Reusesc sa ne zambeasca
usor, dupa care se intorc sa vegheze focul. Noi ramanem in extaz cateva
minute.
Apoi
vedem cum flacarile focului incep sa creasca pana se transforma intr-un
chip enorm de cerb, cu coarne mari de foc. Acesta ne priveste fix
scotand flacari pe ochi si pe gura. Ne frecam la ochi ca si cand am vrea
sa ne trezim. Ceea ce vedem e real! Il vedem pe Tamatz Kahullmary
(Cerbul Albastru, reprezentare a Marelui Spirit) chiar in fata noastra!
Toti sase il vedem! Acel chip urias de cerb inflacarat din mijlocul
indienilor wirrarika este cea mai vie viziune pe care am vazut-o
vreodata si emana o putere si o maretie venite dintr-o alta lume. Pe
obraji ne curg lacrimi de fericire. Cu totii ne exprimam uluirea si
incantarea prin expresii ca:" Nu-mi vine sa cred ca exista ceva atat de
frumos! Nu se poate asa ceva! Ce minunat! Vezi si tu!" Viziunea se
mentine timp de cincisprezece minute.
Mai tarziu Cerbul de Foc este "absorbit" de flacari si ii avem din nou
in prim plan pe luminosii wirrarika. Unii stau in picioare iar doi
dintre ei stau langa foc. Impresia pe care ne-o lasa, ca ar fi compusi
din foc, nu este doar vizuala, ci poti simti la nivelul corpului energia
uriasa de sub palariile, haniele si paturile care ii acopera.Avem
senzatia ca in orica clipa hainele lor pot lua foc, transformandu-i in
sfere de foc.
Persoana aflata in dreapta face ceva ce nu putem discerne. Imediat totul devine evident. Vorbeste
cu focul. Este marakame Antonio, care ii vorbeste focului! Focul ii
raspunde. Este limpede ca se inteleg unul pe celalalt. Au aceeasi
natura. Pe masura ce marakameul continua sa comunice cu focul, celelalte
siluete se raspandesc si incep sa se micsoreze, ca si cand si-ar lua
zborul. Intensitatea interactiunii dintre foc si om devine mai
puternica. Putem simti iubirea profunda ce i-o poarta focului indienii
wirrarika si mai ales marakame Antonio. Doar ca in acea clipa Antonio nu
este pur si simplu Antonio. El este energie pura. [...]
Siluetele
din jurul focului incep sa se ridice radiind o lumina rosie-galbuie,
stralucitoare ca focul. Se opresc la o distanta de circa cincizeci de
centimetri deasupra pamantului fara sa-si desprinda privirile de la
Tatewari (foc), cu care se afla in plina comunicare. Arata ca niste sori
conturati pe fundalul intunericului infinit al universului. Efortul
marakameului devine mai mare. Il cheama pe Tatewari sa patrunda in el,
dandu-i forta si puterea sa. O fasie groasa de foc lichid iese din
flacari si il atinge pe marakame in partea superioara a abdomenului,
facandu-l sa se extinda si sa radieze o lumina extrem de puternica. El
lumineaza lumea! Emotia este atat de puternica incat nu ma pot opri din
plans si din ras. In sfarsit, inteleg! Ajung in sfarsit sa inteleg care e
misiunea marakameului pe pamant: sa lumineze lumea!
Acea
veche legenda a luptatorilor care au primit aceeasi misiune cu Soarele
nu era o metafora. Se desfasura chiar in fata ochilor mei.
Ii
multumesc Spiritului din toata fiinta mea fiindca nu ne-a abandonat pe
acest pamant. Ii multumesc pentru existenta unor astfel de fiinte care
ne amintesc de adevarata noastra natura - suntem fiinte luminoase, mici
sori! Ii multumesc si totodata ii promit ca ma voi stradui cu intreaga
mea fiinta sa nu uit - sa nu uit si sa traiesc in consecinta."
Si eu multumesc nesfarsit Spiritului, lui Victor Sanchez si tuturor oamenilor de foc...
Publicat initial aici
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu